Sinodul al VI-lea Ecumenic, desfășurat la Constantinopol în anii 680-681, reprezintă un moment crucial în istoria Bisericii Ortodoxe. Adunat la inițiativa Sfântului Împărat Constantin cel Nou, acest sinod a avut ca scop principal condamnarea ereziei monoteliste, o deviație doctrinară care nega existența celor două voințe, cea divină și cea omenească, în Iisus Hristos.
Cuvinte cheie: Sinodul al VI-lea Ecumenic, Constantinopol, erezie monotelită, două voințe, Iisus Hristos, Biserica Ortodoxă, Sfântul Împărat Constantin cel Nou
Contextul istoric și teologic
Erezia monotelită, promovată de Patriarhul Sergius al Constantinopolului, susținea că în Hristos există o singură voință, cea divină. Această învățătură submina însă natura duală a lui Hristos, atât Dumnezeu, cât și om adevărat, așa cum a fost definită de primele șase sinoade ecumenice.
Împăratul Constantin cel Nou, un ortodox devotat, a înțeles pericolul acestei erezii și a convocat sinodul pentru a restabili adevărul ortodox. La sinod au participat episcopi din toate colțurile lumii creștine, iar dezbaterile au fost aprinse și temeinice.
Aduceri-aminte de la sinod
Sfinții Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic au reafirmat cu tărie învățătura ortodoxă despre Hristos, subliniind că în El există atât voința divină, cât și cea omenească, fără amestecare sau confuzie. Această afirmație este esențială pentru înțelegerea mântuirii noastre, deoarece prin unirea celor două naturi în Hristos, natura omenească a fost sfințită și ridicată la Dumnezeu.
Sinodul a condamnat în mod categoric erezia monotelită și a anatemizat pe toți cei care o susțineau. De asemenea, a formulat o serie de canoane care au clarificat și consolidat învățătura ortodoxă despre Hristologia.
Moștenirea Sinodului al VI-lea Ecumenic
Sinodul al VI-lea Ecumenic a avut un impact profund asupra Bisericii Ortodoxe. El a apărat și consolidat credința ortodoxă, oferind un model de sinodalitate și de apărare a adevărului. Sfinții Părinți de la acest sinod sunt venerați ca apărători ai Ortodoxiei și ca exemple de credință și de înțelepciune.
Cuvinte cheie: Hristologie, sinodalitate, apărare a adevărului, sfințire, mântuire, canoane
Concluzie
Sinodul al VI-lea Ecumenic reprezintă un moment de referință în istoria Bisericii Ortodoxe. Prin condamnarea ereziei monoteliste și reafirmarea învățăturii ortodoxe despre Hristos, acest sinod a contribuit la păstrarea purității credinței și la unitatea Bisericii.